The Scar (Cicatricea), cu Magda Coman (RO/EN)

The Scar Cicatricea cu Mgada Coman Atipic Beauty
                                 Magda Coman

RO: The Scar (Cicatricea), cu Magda Coman

În spatele personajului Magda Coman se ascund multe cicatrici.

Viața devine atipică, cu răni adânci, care poate nu se vor închide niciodată, dar și cu bucurii imense pe care le-am trăit de nenumărate ori.

În lumea modei am pătruns la 16 ani, bucurându-mă timp de 5 ani de succes, apărând în reviste, participând la prezentari de modă, apărând în reclame și videoclipuri.

Visul meu de a deveni model a devenit realitate. Împlinirea acestui vis mi-a oferit o mare bucurie.

Nu mi-am prețuit sănătatea, considerând-o ceva normal, până în ziua în care am ajuns în scaunul cu rotile.

Atunci totul s-a întrerupt brusc, până în ziua în care mi-am dat seama că Dumnezeu are un plan mai bun pentru mine. Un plan mai bun decât planul meu, sau ceea ce credeam eu că e bine pentru mine.

Ani la rând am fost operată și am stat printre bolnavi.

Am văzut multă suferință în ochii lor, fără să conștientizez că suferința prin boală face parte atât de real și din viața mea.

Mi-am dorit încă din spital să am o fundație. Așa a nutrit în mine visul Open Your Heart.

Cel mai greu mi-a fost să mă acomodez cu Magda cea din scaunul cu rotile. Mi-a fost mult mai greu decât mi-a fost să mă obișnuiesc cu orice intervenție la care eram supusă în spital.

A trebui să învăț din nou să cred în mine și în ceea ce Dumnezeu mi-a dat să fac.

Lumea modei părea lăsată într-un colț deoparte. Nici nu mă mai puteam gândi că vreodată mă voi întoarce sub o forma sau alta la ea.

Faptul că am cunoscut un psiholog în scaun rulant, pe Lucian Negoiță, mi-a dat fărâma de speranță de care aveam nevoie.

M-am reîntors să pozez ca fotomodel în Germania, pentru o perioadă de 3 ani.

Am urmat apoi cursurile facultății de psihologie, și mă gândeam că astfel, într-o zi, îmi voi pune viața în slujba oamenilor care trec printr-o situație similară cu a mea, deplasându-se și ei într-un scaun cu rotile.

Nu știu câți conștientizează cât de greu îi este unei femei venite din lumea modei, cea a prefecțiunii, să se accepte zi de zi văzându-se țintuită într-un scaun cu rotile.

Cât de greu îi este să privească un corp devenit imperfect și să încerce să își vadă abilitățile.

Să viseze la o viață normală, alături de o famile, un soț și copii, crezând că practic e imposibil de atins.

Atipic Beauty, evenimentul organizat de mine, m-a făcut să mă accept așa cum sunt.

Cicatricea din sufletul meu se deschide la fiecare ediție, când sunt pe podium, nu pe tocuri, ci pe roți. Însă Dumnezeu mi-a dat un scop în viață asta, să schimb viețile multor oameni care se află în scaun rulant, să învăț femeile că sunt frumoase chiar dacă nu merg pe tocuri, ci se deplasează într-un scaun rulant. Să viseze la normalitate, și să trezesc în ele dorința de a vedea viața cu bucurie, indiferent de greutățile ei.

An de an Atipic Beauty schimbă mentalități în diferite orașe, iar modelele de viață deschid inimi prin poveștile lor emoționante.

Dincolo de faptul că m-am întors în modă sub o altă formă, am atins podiumul în locuri precum New York, Milano, Dubai, unde poate modele profesioniste, perfecte fizic, nu ajung niciodată.

Mi-am dat seama că nu un corp perfect te poate duce către un vis, ci modul cum acționezi, cum ești ca om, și cum privești viața, cu o atitudine pozitivă sau negativă.

Am visat să am copii, să fiu mamă, să simt că o bucățică din mine se desprinde și astfel dau un dar societății, continuându-mi misiunea într-o zi, dăruind oamenilor bunătate și suport.

Rahela este primul meu copil, adus pe lume într-o circumstanță dintre viață și moarte. Ea este promisiunea lui Dumnezeu că El va fi cu mine în tot ceea ce fac.

Să devii mamă trăind într-un scaun cu rotile este un risc, însă dacă Dumnezeu a pus viață în tine nu ai nici un drept tu, ca om, să o iei, indiferent de circumstanțe.

Misiunea de a deveni părinte este o responsabilitate, dar și o bucurie imensă.

Azi sunt din nou însărcinată cu băiețelul meu Elisei.

Nu este ușor, dar aș vrea să încurajez toate mamele, ca indiferent de starea lor de sănătate sau de condiția materială, să nu renunțe la copiii lor. Ei sunt cel mai frumos dar de la Dumnezeu și fac parte din noi.

Pe Rahela o cresc singură, tatăl ei alegând să își refacă viața în altă parte, fără noi, însă sunt atât de fericită că o am, încât nu pot descrie în cuvinte.

Misiunea mea de a mă pune în slujba oamenilor este o dorință venită de undeva de Sus.

Sunt momente grele prin care trec sau am trecut, în acțiunile pe care le fac, pentru că m-am confruntat cu situații care mi-au lasat urme adânci, datorită faptului că oamenii dezamăgesc atât de ușor, dar nu renunț.

Nu mă consider un model perfect care inspiră lumea, dar știu că am lăsat urme în inimile oamenilor care au ajuns să mă cunoască cu adevărat.

Dincolo de o imagine sau de personajul Magda Coman sunt un om sensibil, dornic să ajute oamenii aflați în suferință și să schimbe ceva în România.

Viața celor cu dizabilități este o cruce grea de dus, însă nimic nu este ușor de atins.

Când în tine există voință, imposibilul devine posibil.

Magda Coman – Președinte Asociația Open Your Heart

Proiect coordonat de Lidia Leahu, președinte Asociația Abilidy

Mulțumesc pentru traducerea textului în limba engleză, Ramona Deznan!

 

EN: The Scar, with Magda Coman

Behind the character Magda Coman there are a lot of scars.

Life becomes atipical, with deep wounds, that would never get close, but also with huge joys that I lived many times.

Into the faschion world I entered when I was 16 and I enjoyed that success for 5 years. I was on covers, participating to fashion shows, making spots and videos.

My dream of becomming modell became true.The fullfilling of this dream offered me a great joy.

I did not cherish my health, considering it something normal up to the day when iI ended in wheelchair.

That moment everything ended suddendly up to the day when I realised that GOD has a better plan for me. A better plan as mine or what I thought was good for me.

Many years I habe many surgeries and I stayed a lot between patients.

I have seen sufferance in their eyes, without realising that suffering through illness was part of my life soo real too.

I wanted since I was in the hospital to have a foundation. A dream was born in me: Open Your Heart.

The hardest thing was to get used with Magda in wheelchair. It was harder than it was to get used to any intervention that I went through in the hospital.

I had to learn again to believe in myself and in what God gave me to do.

Fashion world seem so far away, left in a corner. I could not think that I would ever come back to it.

The fact that I met a psychologist in wheelchair gave me that piece of hope that I needed.

I came back to make photos as a modell in Germany for a period of 3 years.

I attended the Psychology University because I thought that some day I could be usefull to people that went through a similar situation to mine, using a wheelchair. I do not know how many people realise how hard is for a woman from fashion world, that of perfection, to accept herself everyday when she has to face the wheelchair.

How hard is to see a body that became imperfect and to try to see her abilities, to dream about a normal life, next to a family, a husband and children, thinking that actually that is impossible to achieve.

Atipic Beauty, the event that I organized , made me accept myself the way I am.

The scar in my soul opens itself with each edition, when I am on podium, not on heels but in wheelchair. But God gave a purpose in this life: to change the lives of many people that are in wheelchair, to teach the women that they are beautifull even if they do not walk on heels but in wheelchair. To make them dream about a normal life and to steer up in them the desire to see life with joy, no matter it’s hardships.

Every year Atipic Beauty changes mentalities in different cities and life models open hearts through their touching stories.

Beside the fact that I came back into the fashion world under another form I touched the podium in New York, Milano, Dubai, where the professional models, physically perfect, never reach the podium.

I realised that not a perfect body leads you to a dream, but the way you act, how you are as human being, the way you see life, with a positive or a negative attitude.

I dreamed of having children, to be mother, to feel that a piece of me comes undone and this way I can give society a gift, following my mission and some day giving people kindness and support.

Rahela is my first child and I gave her birth under special circumstances of life and death. She is the promise of God that he would be next to me in everything that I do.

To became mother in wheelchair is a risk, but if God put life in you you have no right, as a human, to take it away, no matter the circumstances.

My mission of being a parent is a responsability but in the same time a great joy.

Today I am pregnant with my boy Elisei.

It is not easy but I would like to encourage all the mothers, no matter their state of health or financial status, not to give up their children. They are the most beautifull gift from God and they are part of us.

I raise Rahela alone because her father decided to make his life somewhere else without us, but I am so happy to have her that I can not describe in words.

My mission to serve the people is a desire that came from above.

There are hard moments that I was or am going through in the actions that I make, because I was confronted with situations that left deep traces, due to the fact that people dissapoint so easy, but I won’t give up.

I do not consider myself a perfect modell that inspires the world but I know I left traces in the hearts of people that reached my soul.

Aside an image or the character Magda Coman I am a sensitive person, that wants to help people that hurt and to change something in Romania.

The life of those with disabilities is a cross hard to carry but nothing is easy to reach.

When you have will, the impossible becomes possible.

Magda Coman – President of the Association Open Your Heart

Share: The Scar, with Magda Coman