The Scar (Cicatricea), cu Levente Polgar

The Scar Cicatricea cu Levente Polgar
                                  Levente Polgar

RO: The Scar (Cicatricea), cu Levente Polgar

Cum a fost viaţa mea?

A început cu o copilărie normală. Pe la 3 ani am avut astm bronşic, apoi un an mai târziu era să-mi pierd auzul.

La vârsta de 6 ani mi-a trecut roata trenului peste mâna dreaptă, pe urmă totul s-a schimbat şi viaţa mea a devenit un calvar.

Toată copilăria mi-am petrecut-o pe la doctori şi prin spitale.

Oamenii mă priveau cu milă, îşi întorceau capetele pe stradă după mine, nu aveau încredere că pot să fac ceva.

Părinţii au divorţat. Totul a fost atât de greu…

În clasele I-IV mi-a fost bine, pe urmă însă au început problemele. Nu înţelegeam prea bine unele discipline şi simţeam că parcă se voia să se scape de mine.

M-au lăsat repetent an de an, până s-au săturat de mine şi mi-au recomandat să merg la o şcoală specială, de unde am şi dezertat mai apoi.

După 3 luni am părăsit şcoala, apoi m-au integrat în altă şcoală. Aici m-au lasat din nou repetent, până a venit o doamnă diriginte care m-a pus pe brazdă. Am făcut 7 clase, apoi am abandonat.

Aveam un anturaj rău şi începusem să frecventez baruri, discoteci…

La aproape 20 de ani am plecat în Ungaria, unde am învăţat meserie (construcţii).

Am revenit acasă un alt om. Am început să muncesc din greu, dar ceva lipsea.

Eram prea gras, fumam şi ocazional eram „prieten” cu alcoolul. Brusc am decis că trebuie să fac o schimbare şi am renunţat la toate aceste lucruri.

Acum 9 ani. Atunci am încălţat pentru prima dată adidaşi. Aveam ambiţie şi visuri mari.

Am slăbit şi apoi am participat la competiţii sportive. Sportul mi-a oferit cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în viaţă.

Acuma aş spune că toate aceste lucruri durează puţin, după ce deunăzi am primit un „duş cu apă rece” care mi-a reamintit că sunt dintr-o altă poveste.

Între timp am pus bazele „Asociaţiei Aiud Sport” şi îmi continui şcoala cu programul a 2-a şansă.

Sunt voluntar INVICTUS.

Am alergat atâtea competiţii, încât le-am pierdut deja şirul.

În 2016 am tranzitat România în alergare, 1100 km.

Am alergat de două ori Ultramaratonul UTMB, de 170 km (Ultra Trail Mont Blanc). Cursa este considerata una din cele mai dure competiți montane de tip ultramaraton. Am fost singurul alergător de ultramaraton montan din lume, fiind persoană cu dizabilităţi.

De două ori mi s-a oferit titlul de ambasador sportiv al judeţului Alba.

Unele dezamăgiri însă, ne fac să ne aşezăm pentru moment şi să vedem ce alegem să facem în viitor, pentru că eşecul doare foarte tare, dar uneori cuvintele rele aruncate de unii oameni depăşesc cu mult durerea eşecurilor.

Polgar Levente – un simplu călător

Proiect coordonat de Lidia Leahu, președinte Asociația Abilidy

Mulțumesc pentru traducerea textului în limba engleză, Ramona Deznan!

 

EN: The Scar, with Levente Polgar

How was my life?

It started with a normal childhood. When I was 3 I had bronchial asthma then a year later I almost lost my hearing.

By 6 the wheel of a train got over my right hand and aterwards my life changed and everything became a calvary.

I spent all my childhood visting doctors and being in hospitals.

The people watched me with pitty, they turned their heads to see me and did not trust me that I am able to do something.

My parents got divorced, everything was so hard…

During the I-IV grades was good, but afterwards the problems came. I could not understand too good some disciplines and I felt that they wanted to get rid of me.

I was left repetear for a year till they had enough of me and recommended they I should go to a special school.

I deserted from there too. After 3 month I left the school and they integrated me in another one. Here, they let me repeat the year till a headmaster came and help me straighten my life. I made 7 classes and then I abbandoned.

I had a bad entourage and I started to go to bars or discos…

When I was almost 20 I went to Hungaria where I learnt a job(building).

I came home as another man. I started to work hard, but something was missing thou.

I was too fat, I smoked and occasionally I had a friend… the alcohol. Suddenly I decided that I have to make a change and I gave up these things.

9 years ago. I put on my training shoes for the first time. I was ambitious and had big dreams.

I lost weight and participated to sports competitions. The sport offered me the most amazing moments I ever lived.

I would say now that all these things do not last forever because before”I got a cold shower” that reminded me that I am from another story.

Meanwhile I founded the association Aiud Sport and I go on with the school due to the programm The second chance. I volunteer for Invictus.

I ran for so many competitions that I lost their number.

In 2016 I transited Romania running, 11oo km.

I ran twice the Ultramarathon UTMB, 170 km (Ultra Trail Mont Blanc). The race is considerred to be one of the toughest montaigne competitions of ultramarathon type. I was the only montaign ultramarathon racer in the world, having a handicapp.

I was offered twice the title of Ambassador for Sport of county Alba.

Some dissapointments make us to seat down for a moment and see what to choose for the future, because the failure hurts so bad, but sometimes the bad words said by some people hurt more than the pain of failure.

Polgar Levent – a simple traveler

Share: The Scar, with Levente Polgar