The Scar (Cicatricea), cu Andrei Spiridon (RO/EN)

The Scar Cicatricea cu Andrei Spiridon, accident masina
       Andrei Spiridon

RO: The Scar (Cicatricea), cu Andrei Spiridon

De foarte tânăr m-am desprins din sânul familiei și am plecat în Italia la lucru. Încă nu aveam nici măcar 16 ani împliniți.

Apoi crescând am fost pasionat de mașini, mi-am cumpărat prima mașină înainte să împlinesc 18 ani.

Reușisem să conduc apoi mii de kilometri. Am făcut drumul România – Italia de mai multe ori.

În noaptea de Crăciun însă, 25 decembrie 2007, ora 1, întorcându-mă de la Roma, am ieșit cu mașina în afara autostrăzii, la Udine, chiar înainte de ieșirea spre casă.

Avusesem o explozie la o roată din față.

Eu nu-mi mai aduc aminte toate detaliile despre accident, pentru că m-am lovit la cap și am intrat în comă. Ceilalți din mașină au scăpat cu răni ușoare.

Am fost ridicat de la locul accidentului ca și când aș fi fost mort și am fost dus la spital. Aveam 19 ani.

La început medicii mi-au dat doar câteva clipe șansă să trăiesc, apoi 8 ore, apoi 12, 24 și chiar dacă voi depăși 80 de ore au spus că voi rămâne o legumă.

M-au declarat ca fiind în comă ireversibilă. Cutia craniană a fost spartă în 7 locuri.

Familiei mele i s-a cerut acordul ca să-mi fie donate organele, dar familia mea nu a acceptat și nu a acceptat nici ca să fiu deconectat de la aparate.

Mama a rămas zilnic în spital lângă mine. Uneori chiar și nopțile le petrecea lângă mine.

Mama îmi cânta, îmi citea poezii, îmi citea din Biblie.

Familia și mulți alți oameni se rugau și posteau, ca să-mi revin, și sperau într-o minune.

Din 25 decembrie 2007 până în 8 ianuarie 2008 am fost în comă ireversibilă, apoi din 8 ianuarie până în 31 ianuarie 2008 am fost în comă de stadiu mediu, și din 1 februarie până în 27 februarie am fost în comă vegetală.

Deși stadiul comei era mai bun, mă stingeam încet-încet, pentru că se acumulase lichid la creier.

În 27 februarie seara m-au operat, iar în 28 februarie dimineața am scos primele sunete.

Medicul primar a declarat că nu a mai vazut pe cineva care să-și revină atât de bine.

La început se așteptau să mor, apoi au spus că și dacă voi trăi voi rămâne o legumă, iar eu după aproximativ o lună de la ultima intervenție chirurgicală am început să vorbesc bine.

Dumnezeu a ascultat rugaciunile tuturor celor ce se rugau pentru mine și a făcut o minune!

A urmat o perioadă în care am făcut recuperare.

După luni bune de stat imobilizat la pat, au urmat alte luni în care am fost purtat într-un cărucior cu rotile, apoi la ieșirea din spital, în 18 octombrie 2008, am ieșit sprijinit doar de un baston, pe care l-am abandonat după alte două săptămâni.

Am învățat să merg din nou, să mănânc singur, să scriu.

Mână dreptă și piciorul drept mi-au rămas puțin afectate, dar duc o viață normală.

În 25 decembrie 2017 se împlinesc 10 ani de la accident.

Deși m-au încadrat ca fiind o persoană cu handicap, am cerut drept de muncă.

M-am căsătorit, lucrez și sunt recunoscător pentru viața pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

Andrei Spiridon – angajat

Distribuie!

Proiect coordonat de Lidia Leahu, președinte Asociația Abilidy

Mulțumesc pentru traducerea textului în limba engleză, Ramona Deznan!

EN: The Scar, with Andrei Spiridon

As a young man i left my family and went to work in Italy. I was not 16 yet.

Afterwards I had a passion: the cars. I bought the first one before Iwas 18.

I succeeded to travel thousands of kilometers. I traveled from Romania to Italy many times. But on 25 of december 2007, 1 o clock, coming back from Rome, I got out of the highway in Udine, right before the exit to home.

It was an explosion on the front wheel.

I do not remember all the details of the car accident because I got into coma. The others in the car had only few injuries.

They took me from the accident place to the hospital as I was dead. I was 19.

The doctors said that I won t survive. They gave me few seconds, then 8 hours, afterwars 12, 24 more than 80 and even when I was going to survive I would remain a vegetable.

They declared me in an irreversible coma. My head was broken in seven places.

My family was asked to donate my organs. They did not agree to that and also to accept that the doctors would disconnect me from apparats.

My mother remained next to me every single day, sometimes in the night too.

She sang me songs, read poetry, read from the Bible.

My family and many other people were praying and keeping post so that I would recover. They were waiting for a miracle to come.

From 25 December 2007 up to 8 January 2008 I was in an irreversible coma, than from 8 january to 31 january in medium level one and from 1 february to 27 february in a vegetal one.

Although the level of the coma was better I was dying slowly because I had a lot of liquid in my brain.

On the evening of 27 february evening they operated me and on the morning of 28 spoke articulated my first sounds.

The doctor said he has not seen anyone before to recover so fast.

At the beginning they expected me to die, after that they said that even if I survive I would be a vegetable and after a month from the last surgery I started speaking.

God heard the prayers of those who prayed for me and made a miracle.

Then came a period of rehabilitation.

After several month lying in bed I started to use a wheelchair for another few month. Then when I got out of the hospital, on 18 october 2008, I walked out only with the help of a stick. That I abandoned after 2 weeks.

I started walking again, to eat alone, to read.

I still have some remainancies on my left hand and my left foot but I am living a normal life.

In December 2017 are 10 years from the accident.

Although they gave me a status of handicapped person I asked allowance to work.

I got married, I work and I am gratefull for the life that God gave me.

Andrei Spiridon – employee

Share!